Un pas important pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijiri paliative din Republica Moldova a fost făcut pe 25 august, odată cu semnarea Memorandumului de înțelegere privind construcția primului spital de îngrijiri paliative gratuite din țară.

Memorandumul a fost semnat de Ministrul Sănătății, Alexandru Gasnaș, și Directoarea executivă a Hospices of Hope Moldova, Veronica Dragnev-Sacara. Viitorul spital va oferi îngrijire specializată adulților și copiilor aflați în stadii avansate ale unor boli incurabile, inclusiv celor diagnosticați cu maladii oncologice.

Spitalul va avea 26 de locuri de internare: 20 pentru adulți și 6 pentru copii, și va oferi servicii medicale, precum și suport psihologic, social și emoțional pentru pacienți și familiile acestora.

„Dezvoltarea îngrijirilor paliative este o prioritate pentru Ministerul Sănătății, iar semnarea acestui memorandum reprezintă un pas important în consolidarea și diversificarea serviciilor disponibile pacienților și familiilor acestora. Un hospice modern înseamnă nu doar îngrijire medicală, ci și sprijin psihologic, social și emoțional, astfel încât pacienții să beneficieze de îngrijire în condiții de confort și demnitate”, a declarat ministrul Sănătății, Alexandru Gasnaș.

Pe lângă componenta medicală, noul spital va avea și o importantă componentă educațională. Acesta va contribui la pregătirea studenților și specialiștilor medicali în domeniul îngrijirilor paliative, în colaborare cu Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

Proiectul se bazează pe experiența acumulată de Hospices of Hope în dezvoltarea serviciilor paliative în Europa de Sud-Est. În Republica Moldova, organizația activează din 2008 și oferă servicii gratuite de îngrijiri paliative la domiciliu și în centrele sale din Chișinău, Orhei, Soroca, Bălți, Ocnița și Taraclia.

Construcția acestui spital reprezintă un pas major spre un sistem în care pacienții cu boli incurabile, inclusiv copiii, să poată primi îngrijire specializată, gratuită și o viață demnă, fără durere, iar familiile lor să beneficieze de sprijinul de care au nevoie într-o perioadă extrem de dificilă.

Pentru că uneori, atunci când vindecarea nu mai este posibilă, grija rămâne. Iar accesul la această grijă este un drept fundamental, și nu un privilegiu.